Antrenamentul pe stomacul gol („fasted training”) este un subiect destul de dezbătut și are avantaje, dar și limitări.
Unii sportivi aleg să se antreneze dimineața, înainte de micul dejun, tocmai pentru că în lipsa carbohidraților disponibili organismul ajunge mai repede să folosească grăsimile ca sursă de energie. Asta poate îmbunătăți adaptările metabolice, mai ales în sporturile de anduranță. În plus, pentru unele persoane, antrenamentul pe nemâncate oferă o senzație de ușurință și mai puține probleme digestive.
Pe de altă parte, dacă intensitatea este mare sau antrenamentul durează mult, lipsa rezervelor de glicogen poate duce la oboseală rapidă, scăderea performanței și chiar pierdere de masă musculară, dacă aportul proteic ulterior nu este adecvat. În plus, nu toată lumea tolerează bine efortul fără mâncare – pot apărea amețeli, lipsă de energie sau scăderea concentrației.
În concluzie, poate fi o strategie utilă în anumite contexte (mai ales pentru adaptare metabolică sau pentru sportivi avansați), dar nu este obligatoriu și nici ideal pentru oricine. Depinde mult de obiective, de tipul antrenamentului și de cum reacționează fiecare persoană.