În nutriția clinică, observăm tot mai frecvent fenomenul de rezistență la deficit caloric.
Pentru persoanele cu un istoric de cicluri repetate de restricție și reîngrășare (yo-yo dieting), ecuația matematică simplă a caloriilor nu mai produce rezultate liniare.
Un organism supus repetat privării calorice dezvoltă o capacitate excepțională de conservare a energiei. Însă, bariera principală în calea scăderii în greutate nu este lipsa disciplinei, ci blocajul hormonal sistemic indus de rezistența la insulină și leptină.
Pentru „veteranul” dietelor, impunerea unui deficit caloric suplimentar și a efortului fizic intens fără o corecție hormonală prealabilă nu face decât să agraveze disfuncția metabolică. Strategia corectă nu este forțarea sistemului, ci deblocarea sensibilității hormonale.