Creierul uman, deși reprezintă doar 2% din masa corporală, consumă aproximativ 20% din energia totală. Deși glucoza este combustibilul primar, în condiții de glicemie scăzută, organismul activează o cale metabolică alternativă: cetogeneza.
Ficatul sintetizează corpi cetonici din acizi grași atunci când rezervele de glicogen sunt epuizate. Aceștia traversează bariera hematoencefalică și pot furniza până la 60-70% din necesarul energetic al creierului.
Metabolizarea corpilor cetonici este mai eficientă din punct de vedere termodinamic decât cea a glucozei.
Corpii cetonici generează mai multă energie per unitate de oxigen utilizată.
„Arderea” acestora produce o cantitate mai mică de specii reactive de oxigen (radicali liberi), reducând neuroinflamația și protejând integritatea mitocondrială.
Glicemia scăzută și stabilă forțează creierul să devină mai adaptabil. Nivelurile scăzute de insulină cerebrală permit activarea proceselor de autofagie (reciclare celulară) și cresc expresia factorului neurotrofic derivat din creier (BDNF), esențial pentru plasticitatea sinaptică.
Cercetările clinice recente au condus la terminologia de „Diabet de Tip 3” pentru Boala Alzheimer. Această patologie este marcată de o rezistență severă la insulină localizată la nivelul creierului.
În Alzheimer, neuronii pierd capacitatea de a absorbi și utiliza glucoza eficient, ceea ce duce la o „înfometare energetică” și moarte neuronală.
Deoarece transportul corpilor cetonici în creier rămâne adesea intact chiar și atunci când metabolismul glucozei este compromis, aceștia sunt studiați ca o „punte energetică” pentru a susține funcția cognitivă în stadiile de declin neurodegenerativ.
#neurobiologie #corpicetonici #alzheimer #diabetdetip3 #biochimie