Sanatatea este o Problema Legislativa

În momentul în care ești diagnosticat cu rezistență la insulină sau prediabet, vei primi, în mod firesc, o serie de recomandări nutriționale. Complexitatea și utilitatea acestora vor varia mult în funcție de medicul cu care colaborezi: de la clasicul și superficialul „evită zahărul și mănâncă mai puțin”, până la liste detaliate cu alimente interzise sau chiar planuri alimentare șablon, menite să îți ofere un punct de plecare.
Din păcate însă, în marea majoritate a cazurilor, recomandarea pe partea de mișcare fizică se rezumă la un simplu îndemn: „faceți mai mult sport”, lăsând pacientul să descopere singur ce naiba înseamnă această „mai multă mișcare”. În mod previzibil, reacțiile pacienților oscilează. Unii spun cu încredere că „mișcare fac, m-am aplecat deja de trei ori azi ca să mă încalț”, alții merg la sală și trag haotic de aparatele care par mai ușor de utilizat, în timp ce o mică parte aleg să colaboreze cu un antrenor de fitness, care poate să știe sau nu cum să structureze un antrenament specific pentru reducerea rezistenței la insulină.
Problema reală este una de cadru structural și legislativ. Adesea, medicul nu are studii aprofundate de nutriție și programare a antrenamentului, nutriționistul nu deține competențe medicale sau sportive, iar antrenorul este privat de cunoștințe clinice și de dietetică avansată. Soluția inteligentă ar fi ca acești trei piloni să lucreze integrat, în cadrul unui program comun, pentru a reabilita sănătatea pacientului. Eficiența unei astfel de echipe ar fi extraordinară.
Însă, pentru că această formă oficială de colaborare lipsește, marea majoritate a specialiștilor buni au fost obligați să își însușească cunoștințe din celelalte domenii conexe. Medicul oferă sfaturi de nutriție, nutriționistul studiază biochimia medicală, iar antrenorul învață dietetică. Această extindere a ariei de competențe este necesară pentru ca un profesionist să fie cu adevărat pregătit să își ajute pacienții.
Personal, insist asupra faptului că această colaborare interinstituțională este vitală. Sunt dispus să pariez un membru din corp că orice politician care va reuși să creeze o structură de colaborare națională, susținută de stat, între aceste trei domenii, va revoluționa sănătatea preventivă în țara respectivă.