Este ciudat cum am ajuns să numim „natural” un ulei care, în stadiul brut, e de neconsumat.
Dacă te-ai întrebat vreodată de ce uleiul de floarea-soarelui sau cel de rapiță n-au niciun gust sau miros, răspunsul e în chimia din fabrică.
Majoritatea sunt extrase cu hexan.
Hexanul este practic un solvent din industria petrolieră, folosit de regulă la curățat motoare sau la diluanți.
De ce îl folosesc în mâncare? Pentru că e singura cale prin care poți „stoarce” forțat semințele până la ultima picătură de profit.
Dar, problem… hexanul este o neurotoxină.
Deși industria spune că solventul se evaporă, realitatea este că s-au gasit urme în produsul final.
Mai mult, ca să scape de mirosul chimic și de râncezire, uleiul este tratat ulterior cu sodă caustică și încins la peste 230 de grade.
Odată ajuns în tigaie, acest ulei „ruginește” (oxidează) instantaneu și produce aldehide precum 4-HNE, care atacă direct celulele și sistemul nervos.
Diferența față de uleiul de măsline extra virgin? Acolo este vorba de simplă forță mecanică. Un suc de fructe obținut prin presare, fără neurotoxine și fără temperaturi care să distrugă biologia uleiului.
#uleideseminte #hexan #procesare #sanatatemetabolica #uleidemaline #neurotoxine #biochimie #adevaruldespreulei #nutritie #stabilitateoxidativa